Codruța, cum de ai făcut pasul spre radio?
Răspunsul scurt ar fi: din curiozitate. Cel lung începe cu un telefon de la Dan Fințescu, pe care îl știam din adolescență, când prezentam împreună - el, la Prima TV, eu, în oglinda de la biblioteca de acasă - Topul 100.
Dan a avut o idee care mi-a plăcut, mai ales pentru că urma să mă scoată din spațiul de confort. Știi, din mine vorbește Ardealul, asta se aude la radio cu vocale mai scurte decât ar trebui, așa că e un exercițiu bun.
Am mai făcut pasul ăsta pentru că am crezut și cred în ideea asta a lui Dan, că avem nevoie să învățăm despre mediile în care comunicăm, mai ales despre internet și ce face el în capul nostru. Așa că iată-mă-s, la radio.
Ce faci, concret, la Kiss FM?
Concret, mă trezesc de două ori pe lună dis-de-dimineață, să vorbesc cu Corina, Ciprian & Cătălin despre falsurile virale care ne păcălesc mințile. Și descoperim împreună cum le demontăm și le evităm. Și cum să ne antrenăm în așa fel încât să nu lăsăm minciunile să ne creeze realitatea.
Apoi, tot de două ori pe lună verific, pentru cititorii site-ului kissfm.ro, informații. Speranța mea e că așa o să învățăm cum să evaluăm informațiile pe care le găsim, mai ales în mediul online. Și devenim consumatori responsabili de informații, nu doar de bere.
Ești un om de echipă? Cum vezi colaborarea ta cu Ciprian Dinu, Corina Băcanu și Cătălin Oprișan?
La început, când am intrat eu în presă, acum 1.234 de ani, ideea era să fii un fel de lup singuratic, să știi doar tu, să dai primul. Să nu prea împarți ce știi. În ultimii ani, am senzația că s-a întors cu 180 de grade. Realitatea e atât de complexă încât câștigă cei care o înțeleg privind-o critic și împărțind cunoașterea asta.
Despre colaborare, pot să-ți spun așa: l-am văzut pe Ciprian o singură dată, dar înainte de asta am ajuns să vorbim foarte repede, ca niște „boomers” ce suntem, despre copii, doctori și boli. A fost foarte natural.
Pe Corina o știu din online. IRL (n.red. – abreviere pentru In Real Life, în viața reală) e și mai cool. Cătălin e omul care pune cireașa pe tort dimineața, face ca toate lucrurile serioase pe care le spun să fie prietenoase, amuzante și - ce frumos - importante pentru public.
Ești o persoană matinală? Cum te simți într-un mediu în care prime time-ul e dimineața?
Sunt o persoană… cum să spun, mă culc la 2 și mă trezesc la 5.45. Re-adorm de la 8 la 10 și am descoperit acolo, în slot-ul ăla, un prime-time pentru vise. Mă simt ca peștele în apă în oricare din perioadele astea. O să dorm după pensie, orice ar fi acolo.
Ai o experiență de invidiat ca om de media. Care e cel mai bun lucru al faptului că practici jurnalismul?
Cel mai bun lucru sunt oamenii pe care i-am cunoscut. Unii mi-au devenit prieteni, cu alții - cu care avem viziuni diametral opuse - ne permitem generozitatea asta mare de a ieși uneori la bere doar ca să fim de acord că nu suntem de acord. Oamenii, cu tot ceea ce e al lor și ține de umanitate, sunt sarea pământului și bucuria meseriei ăsteia.
Ești cunoscută datorită investigațiilor privind tacticile de dezinformare online și fact-checking, precum și ca autoare a newsletterului Misreport, un sumar al falsurilor și dezinformării. Cum te specializezi în „fact-checking”?
Păi, chiar te specializezi în fact-checking, oricum ar suna asta :) E o școală, ca oricare alta. Doar că asta e o școală de jurnalism al jurnalismului, ca să zic așa. Dacă mi-ai fi spus acum 10 ani că asta o să fie o specializare, aș fi râs.
Dar uite că am ajuns să învățăm cum să verificăm valoarea de adevăr a informațiilor pe care le consumăm permanent. Asta cred că spune ceva despre noi și despre mediul în care trăim. Nu știu dacă suntem conștienți pe deplin că noi online suntem diferiți de noi în realitate.
Ce crezi că așteaptă publicul Kiss FM de la tine și ce așteptări ai tu de la el?
Nu știu dacă publicul Kiss FM așteaptă ceva de la mine. Sper să aștepte să nu mint niciodată, sau dacă o fac - prin omisiune, eroare sau prostie - să fiu prima care arată asta. Sper să aștepte un fel de încredere, pentru că eu asta aștept să-i ofer.
Cum s-a schimbat mediul virtual de când lucrezi în el?
Aș putea scrie un fel de doctorat online despre asta - dar mă tem de Emilia Șercan. Glumesc, însă, vorba poetului, „foarte puțin”. Hai să-ți spun așa, eu încă știu cum suna conectarea dial-up la internet. Sau altfel: aveam deja un an sau doi de presă, și în redacția în care lucram, ne spuneam că treaba asta cu internetul o să treacă repede, nu are rost să facem și site pentru ziar.
Acum plătim cumpărăturile cu telefonul smart. Există oameni pe Twitch care sunt plătiți pentru că se filmează în timp ce dorm. Ah, preferata mea: o fată a făcut bani pentru că a vândut online sticle cu apă din cada în care a făcut baie.
Aș vrea să spun cum s-a schimbat mediul online, dar maxim pot să spun că am trecut de la emoji-(le?) de pe Yahoo Messenger la astea de pe Facebook Messenger. Primele erau net mai simpatice. Îmi lipsesc mult.
Cum e să vorbești pentru niște oameni pe care nu-i vezi fizic?
Am scris ani de zile pentru oameni pe care nu i-am văzut fizic. Acum adaug ceva la mesaj: vocea. Mă emoționează :)
Care e calitatea principală a unui om care vorbește la radio, din punctul tău de vedere?
Cea mai bună lecție de jurnalism pe care am primit-o din 2004 încoace a sunat așa: când scrii, zi ce vrei să zici. La radio, cred că se mai adaugă ceva: să fii elocvent și în armonie cu publicul. Mai ales din ton. Nu-mi iese, dar lucrez la asta.
