La 27 de ani, Delia Rus își urmează inima, scrie personal și speră să „aibă luxul” de a trăi din meseria pe care și-a ales-o.
Am stat de vorbă cu artista despre muzica pe care o face, cum gestionează criticile, dar și despre cum face față stresului.
Iată ce a ieșit:
Delia, cum te-ai descrie în cel mai sincer mod posibil?
Cred că uneori vreau să fiu singură, deși sunt extrovertită, din ce am putut să-mi dau seama până acum. Mă ghidez după suflet și asta mă face să fiu schimbătoare, așa cum sunt și emoțiile noastre. I’m a potato couch și de asta nu sunt foarte mândră, dar încerc să prind energie să fac ce e de făcut. Deși, între noi fie vorba, îmi place să stau acasă cu cei dragi și să mă uit la filme, am și perioade nebune în care pare că nimic nu mă poate opri. Am toate nuanțele de gri, cum s-ar spune.
Când și cum te-ai apucat de muzică?
M-am apucat de mică, m-am lăsat, m-am reapucat. Real și serios, în forma în care am devenit, am început la 19 ani. Nu aveam prieteni, nu aveam bani, o chirie în capătul orașului și multe sentimente de gestionat, așa am început. Scriam piese în camera mea, interesant este că asta fac și acum.
Ce ți-ar plăcea ca oamenii să știe despre muzica ta?
Că nu are un stil anume, dar are un sentiment anume. Încerc să o țin cât mai personală și poate asta nu m-a ajutat neapărat în a avea un succes mare, dar mă ține fericită, sinceră și în contact cu mine. Deci nu aș ști de fel să spun ce urmează pentru Delia Rus pe termen îndelungat, depinde ce se întâmplă cu Delia.
Ce te inspiră și ce-mi poți spune despre procesul tău creativ?
Nu știu dacă pățim cu toții asta, dar pentru mine sunt secete și perioade superbe de creație. Uneori mă pun să lucrez cu un mare chef, dar nu îmi vine absolut nimic, iar alteori pur și simplu trebuie să mă opresc din ceea ce fac și să înregistrez, e un freestyle, apoi devine piesa și este cel mai superb proces din lume.
Ce este cel mai greu pentru tine în meseria pe care o ai?
Să accept că uneori nu e o zi bună, că necesită foarte, foarte mult timp. Nu pot să zic că răbdarea era punctul meu forte, dar am învățat cumva să o am. Cred că cel mai scary este gândul „dacă nu o să îmi iasă?”
Dacă o să mă trezesc la 35 de ani că încă am alte joburi, încă nu pot trăi din muzică și nu mai știu încotro. Sper din suflet să pot ajunge să am concerte și să îmi permit luxul de a trăi din muzica mea.
Dar ce-ți place cel mai mult?
Îmi place să creez acea poveste în care pot schimba finalul și să pot spune ce nu am putut spune cu voce tare. Uneori o piesă parcă te alege și rămâi mândru, în extaz, că ai avut ocazia să scrii acel lucru.
Momentul în care oamenii îți aleg muzica într-o zi random, când trec printr-o despărțire, și muzica ta îi ajută să treacă peste sau să se descarce, este superb.
Scriu despre mine, dar uneori poate da altcuiva răspunsuri, alinare, fericire. Muzica este coloana sonoră a vieții noastre și este o onoare să contribui la coloana sonoră a altcuiva.
Cum gestionezi momentele de stres sau de anxietate?
Am luat tratament o vreme, apoi am vrut să mă descurc fără. Uneori mă poate ajuta artistic, uneori mă poate bloca total. În funcție de caz, ori mă izolez acasă câteva zile, ori dau piept cu lumea și încerc să trec peste.
Cum faci să rămâi cu picioarele pe pământ, odată cu popularitatea pe care o ai?
Mereu am lucrat în paralel, fel și fel de joburi, deci pot spune că este imposibil să nu rămâi cu picioarele pe pământ. Plus că popularitatea asta vine cu multă presiune, cel puțin pentru mine.
Cum gestionezi criticile, citești comentariile negative?
Dacă nu au dreptate, nu mă impactează, dar uneori au, ăsta e adevărul. M-a afectat să văd unele comentarii, dar la finalul zilei poate au fost un combustibil necesar.
Ce-ți place să faci când ai o zi liberă?
Uneori nu fac nimic, mă uit la seriale, alteori mă plâng că nu voiam o zi liberă. O zi liberă pentru mine înseamnă să fac ordine prin casă, să mănânc ceva bun și să scriu dacă îmi pot găsi inspirația. Mi-ar plăcea să ies mai des, ce-i drept.
O melodie preferată din playlist-ul tău actual?
Post Malone- „Too cool to die”, iar la capitolul Crăciun voi spune „Santa doesn’t know u like I do” de Sabrina Carpenter.
Ce urmează?
Sper să lansez piese noi la începutul lui ianuarie. Mi-ar plăcea să lansez mai mult anul ăsta și poate să prind câteva concerte.
