Smaranda Brăescu s-a născut în satul Hănțești, comuna Buciumeni, din județul Tecuci, actual în județul Galați. A fost prima femeie parașutist cu brevet din România, campioană europeană la parașutism și campioană mondială.
A deținut recordul național la saltul cu parașuta, atât la femei, cât și la bărbați, precum și recordul feminin la nivel mondial. Pentru această performanţă a fost decorată cu Crucea de Aur a ordinului Virtutea Aeronautică. Recordurile le-a obținut în urma unor antrenamente asidue, după două accidente în urma cărora a stat vreme de şase luni în spital.
În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial a fost activă ca pilot în „Escadrila Albă” de avioane sanitare, pe frontul de Răsărit şi apoi pe frontul de Vest, în cadrul escadrilei nr. 13, în Transilvania, Ungaria şi Cehoslovacia, fiind decorată cu crucea „Regina Maria”, clasa III, în 1943.
În 1946 a fost acuzată că nu „a demascat” grupările opozante regimului comunist (Haiducii lui Avram Iancu, Mişcarea pentru Libertate şi Sumanele Negre) şi că a semnat, alături de alte 11 personalităţi, memoriul prin care dezvăluia falsificarea alegerilor. S-a ascuns, probabil într-o mănăstire, sub numele de Maria Popescu.
S-a îmbolnăvit de cancer mamar şi a fost operată de profesorul Fălcoianu şi internată pe ascuns la Clinica Universitară din Cluj-Napoca, sub supravegherea profesorului doctor Iuliu Haţeganu şi a conferenţiarului Macovei, dar în zadar. Nu se cunoaşte cu certitudine locul unde a fost înmormântată, dar se presupune că rămăşiţele i s-ar găsi în Cimitirul Central din Cluj.
