OG Eastbull mi-a vorbit despre depresie, fericire și de ce femeile conduc lumea

Am fost în vacanță la Roma câteva zile și am zis că nu pot să mă întorc acasă fără să beau o cafea cu omul meu OG Eastbull la el în oraș. Am reușit să ne vedem abia în ultima mea zi de vacanță, undeva la prânz, în zona Ponte Milvio. E un fel de Dorobanți, după cum mi-a zis OG. A venit relaxat, pe good vibes, îmbrăcat sport, cu un lanț mare de aur la gât și ochelari Kenzo. Ne-am luat în brațe, ne-am pupat ca niște vechi prieteni, el și-a luat un trabuc de la tabaccheria de lângă și ne-am așezat la masă să stăm la povești.  

Are 30 de ani, e sociabil, sincer și nu se ferește să fie vulnerabil, iar asta mi-a plăcut maxim. Pare că știe foarte clar cine este, așa că nu și-o arde arogant inutil și nici nu se teme să vorbească de sentimente, pentru că probabil asta nu l-ar împiedica să te ia la bătaie dacă situația o cere. N-am stat mai mult de o oră, pentru că mai avea ceva treabă, iar eu pierdeam avionul. Am atins însă câteva subiecte care te vor face să-l înțelegi mai bine pe OG.

OG îmi povestește cum Roma pentru el înseamnă acasă, dar nu este un oraș artistic, cum e Milano. „Roma e o junglă și merge pe frecvențele ei. Aici se vinde, se fac alte combinații, nu e un oraș artistic. Fac imposibilul întotdeauna aici, dar m-am cam săturat”, spune el. Zona lui preferată din oraș este Due Ponti, pentru că aici a crescut, dar e favela, e ghetou, explică el. Ponte Milvio, unde ne bem cafeaua, „e movida”, adică un loc unde se întâmplă lucruri, sunt multe restaurante și baruri, iar seara se adună mulți dintre oamenii bogați ai Romei. 

Ce-i drept, nu prea am văzut turiști pe zonă, deși podul Milvio este unul dintre cele mai vechi din Roma, recunoscut datorită îndrăgostiților care veneau aici și puneau lacăte pe el. Lacătele nu mai sunt acum, dar este locul unde s-a filmat în 2012 filmul Three Steps Above Heaven, după romanul lui Federico Moccia din 1992.   

OG îmi vorbește despre cum zonele din Roma se schimbă de la un pas la altul. „În Due Ponti, pe dreapta e sărăcia, pe stânga stau bogătașii. Cartierul meu e foarte ciudat. Eu stau la ultimul bloc din ghetou, în fața mea este ambasada din Burkina Faso, iar imediat lângă este o zonă doar cu vile și case de milionari. Pe dreapta e favela, unde am crescut noi, unde se vinde, o zonă plină de transsexuali, peruani, români, indieni. Cam toată Roma e așa, treci dintr-o extremă în alta”, o prezintă el pe scurt.                           

Roma înseamnă acasă, iar Due Ponti e ca-n Ferentari, cartier unde a și fost ultima oară când a ajuns în țară și unde a fost primit foarte bine de oamenii de acolo. „Dacă ești crescut pe stradă, în sărăcie, dacă ești crescut în foame, nu ți-e frică să mergi în locuri. Înțelegi modul ăsta de a trăi, înțelegi lumea de acolo. Așa e și cu câinii. Eu mă asociez cu tot ce înseamnă pitbull, american bully, aia e rasa mea. Dacă ți-e frică de câine te mușcă. Așa e și cu locurile. Nu poți să mergi acolo dacă ți-e frică, lumea te simte”, adaugă el.

OG se pregătește să revină în țară, unde va sta o lună, deoarece are de filmat patru videoclipuri. Va scoate piese cu Costi, Cabron, Mafia, dar și un hit de vară cu Nane, Nosfe, AlbertNBN, plus că pregătește și un album. Pe Italia a scos recent piesa „Leoni” și e tare mândru de ea, mai ales că a lucrat foarte mult la clip. L-a făcut pe banii lui, cu echipa și producția lui. 

„Eu mă ocup, nu las pe nimeni să pună mâna. E mafie mare în Italia cu Spotify și digital. E saturată piața, sunt mulți artiști. Nu știi ce să mai faci și sunt persoane, cum sunt și în România, dar încă nu suntem la nivelul ăla, care deschid uși. Iar dacă vrei să fii independent, ca-n America, îți fac obstrucție și trebuie să treci neapărat de la o persoană la alta și să lași șpagă. E interlopie, dar nu de stradă, ci de birou. Eu nu vreau să las procent”, spune el.  

Cât despre contractul cu Global, OG spune că-l are pe doi ani, a lucrat patru luni la el și este fix așa cum și-a dorit să fie. OG povestește cum o să scoată și el piese cu maneliști, dar el o să facă trap, nu trapanele. 

„Mi-am dat seama că am inventat din greșeală trap talk în România, adică același lucru pe care-l face DaBaby. Numai că eu am făcut stilul ăsta de scris, vers - intervenție. Iar intervenția ad-lib a devenit un vers care contextualizează versul precedent. Asta am făcut, nimic mai puțin.”

OG Eastbull

OG spune că vrea să se mute în România, pentru că vede un viitor bun aici. „I-am spus lu' maică-mea că n-o să trăiesc niciodată în România și acum, luna asta cât am stat, mi-am dat seama că s-au schimbat multe, sunt de toate și se fac bani dacă ești deștept. E în evoluție, femei frumoase, o văd mai civilizată.

Aici lumea nu e emancipată cum se crede. Milano, da, însă Roma e aceeași de două mii de ani. Aici, dacă știi să faci lucrurile să funcționeze e ok. E un ton de voce care face lucrurile să se întâmple și nu e ăsta - e câțiva decibeli mai sus. E o atitudine care mișcă lucrurile aici, dacă nu ești din Roma înnebunești. Roma e mai rece, toată lumea e pe scandal mereu, e o frecvență mai rea, mai agitată”, face el analiza capitalei Italiei.

Este singurul rapper cu aur, platină și-n curând dublă platină, în industria muzicală din Italia. Îmi spune însă că sigur că într-un an, maximum doi, lucrurile se vor schimba total la noi în țară, mai ales dacă lumea începe să se deschidă la minte. 

„Întotdeauna când am venit în România m-am simțit ca turist, ultima oară când am fost m-am simțit acasă. Am stat cu băieții care sunt tot din stradă”, susține OG. „Am un vers pe «Ferentari Freestyle», unde spun că «mă găsești la Fan pizza pe Colentina», acolo este pizzeria fratelui meu Mircea și există aici un grup ca-n Sons of Anarchy, se numește FFC. Eu cu lumea asta stau. Îmi place să stau cu picioarele pe pământ, să nu uit de unde am plecat. Îmi place să stau și în locuri unde sunt outsider total, cu bogătași, hipsteri. Iubesc să stau într-un loc unde nu aparțin, dar să trăiesc așa, niciodată.”

Părinții lui sunt divorțați. Tatăl său locuiește în nordul Italiei, iar mama la Roma. Dar OG se emoționează foarte tare când vorbește despre mama lui. „Tata n-a fost prezent, a alergat după bani, combinații și ce se făcea în anii ‘90. Vorbesc cu el, dar timpul pierdut e pierdut, nu se mai dă înapoi. Eu am fost crescut de femei, iar mama a fost cam tot, și mamă, și tată. Ea știe orice despre mine, e boss”, o descrie el pe scurt.

Mărturisește însă că s-a simțit de multe ori singur în viață și încă mai are momente. „Punctul meu focal este întotdeauna familia. Dacă o am pe maică-mea și pe câinele meu, care e un fel de copil, nu prea mă simt singur”, adaugă OG. Și la capitolul prieteni e greu, deși are câțiva oameni în care are încredere, inclusiv unul în România, omul lui de bază, Mircea.

„E greu cu prietenii. Când ești cu toată lumea la egal și apoi faci level up, nu e ca și cum le-ai fi furat ceva din buzunar, dar când ridici nivelul de trai apar gelozii și invidii. Invidia e un sentiment pe care știu să-l recunosc, dar nu-l înțeleg, pentru că pentru mine, dacă o persoană e peste, e realizată, e de admirat, iau exemplu. Sunt persoane care nu au percepția asta și intervine invidia.” 

OG nu are încredere ușor în oameni, dar dacă cineva vrea să-i câștige încrederea o poate face prin două moduri.

Primul este să fie pe placul mamei lui. „Dacă maică-mea dă ok-ul, e ok. Mama sunt eu, varianta 3.0, o versiune mai retro. Are, pur și simplu, un radar, te scanează și nu prea greșește niciodată, eu mai greșesc. Dar așa sunt părinții. Ea vede lucruri pe care eu nu le observ sau noi nu le observăm. Al doilea test ține de ce-ai trăit cu mine. Sunt băieți cu care aș merge la război, sunt persoane cu care aș face alte lucruri. Dacă intri la mine în casă înseamnă că faci parte din familie. E greu cu încrederea, dar am încredere în câinele meu Drago”, schițează OG portretul lumii lui de suflet.

OG Eastbull îmi zice că e greu cu fericirea, dar a avut momente în care a simțit-o. „Fericirea pentru mine înseamnă, în primul și primul rând, să fie maică-mea liniștită, sănătoasă și să avem tot ce ne trebuie. Fericirea e liniștea aia sufletească pe care am simțit-o în anumite momente, când am ajuns la niște obiective mari. Înseamnă să fii împăcat, să te trezești dimineața fericit cu ceea ce faci și eu cam sunt. Câteodată nu sunt”, spune el. 

Nu se ferește să-mi vorbească însă nici despre momentele de depresie prin care a trecut și îmi povestește cum spitalul lui e sportul. „Eu dacă stau rău fac sport, aia e ancora. Și asta recomand la toată lumea. Nu cred că este ceva mai bun.” OG recunoaște că a avut depresie în familie, dar el nu a suferit de această boală, ci a avut zile joase, însă sportul l-a salvat.

„Dacă atingi fundul, n-ai unde să te duci mai mult de acolo. Sportul m-a ajutat să trec peste orice și nu cred că este ceva mai bun care să te ridice. Am momente când îmi place să mă bag în dificultate singur. Îmi place să ating fundul ca să am motivația de a mă ridica iar. Nu e un lucru bun mereu, dar e o modalitate. La fel ca un Super Saiyan - el când era pe punct de moarte și avea o înfrângere mare, devenea mai puternic. E același modus operandi ca la Hulk: cu cât îl băteai mai rău, cu atât devenea mai puternic”, explică el.

L-am întrebat pe OG dacă succesul l-a schimbat. „Păi, dacă nu m-a schimbat până acum, ce dracu’ să mai schimbe?”, zice el. Totuși, nu-i ușor și multă lume se schimbă, că li se urcă la cap și faima nu-i pentru oricine.

„Vin din sărăcie, trăiam într-o baracă. Acum am disc de aur, o să am dublă platină. Am avut și o perioadă când stăteam pe stradă și nu aveam bani sau făceam combinații. Când stăteam în mediul ăla, am crezut întotdeauna că banii te fac fericit. De fapt, nu e adevărat. Am făcut bani și mi-am dat seama că nu banii îți aduc fericirea. Știu că pare o banalitate când toată lumea zice «ai viața comodă», dar banii nu-ți dau la o parte singurătatea sau îți aduc înapoi chestiile pe care nu le-ai avut. Faima e doar pentru cine poate s-o susțină, nu toată lumea e făcută pentru asta, altfel eram toți faimoși sau artiști. Toți eram superstaruri”, explică OG. 

Banii nu înlătură singurătatea, dar iubirea poate fi o alinare pentru ea. Și OG îmi zice c-a iubit, dar a și suferit. Nu știe dacă încă mai iubește acum, dar are o persoană la care ține. 

Oricum ar fi, crede că „iubirea e arma cea mai mare”. În rest, are multe gagici, dar le respectă pe toate. „Fiind crescut de femei, respect femeile. Am un mare feeling cu femeile. Lucrez în principal cu ele, fotografa mea e femeie. Avem nevoie de femei. Voi aveți, cum se zice aici, o viteză în plus. Adică femeile sunt deasupra, cam în top. Who runs the world?”

Ce caută la o tipă? „Loyalty over royalty. Trebuie să-mi placă în plan estetic și dacă e chimie e. Să fie fidelă, să fie șmecheră, haladită, dar dacă nu e, aia e. Trebuie să fie fidelă. Am avut două persoane pe care le-am iubit mult și dintre care una mi-a făcut ceva; i-a părut rău, și-a cerut scuze, dar e greu. Să fie familistă, de casă.”

Avionul meu e pe cale să pornească spre țară, șoferul a venit, iar OG a fost nevoit să plece, nu înainte de a-mi recomanda un „trapizzino, că-i pe șmecherie”, din zonă. Am făcut niște poze și a rămas că ne auzim pe București. Bella giornata!